Chirurgie orala

Frenectomia se referă la manopera de tăiere sau de schimbare a poziției frenului labial sau lingual. În cavitatea orală există un fren sub limbă, situat între gingie și buza inferioară, și celălalt între gingie și buza superioară. În cazurile în care este prea aproape de dinți, nu creează doar probleme estetice, ci și la nivelul gingiilor. Mai mult de atât, există pacienți care au strungăreață și ai căror dinți nu pot fi apropiați nici măcar cu ajutorul aparatului dentar din cauza consistenței tare a frenului labial.

Rezecția apicală se folosește în tratamentul parodontitelor apicale care nu se rezolvă prin retratamentul endodontic. De cele mai multe ori acești dinți prezintă delte apicale care împiedică realizarea corectă a tratamentului de canal. Sunt situații în care se recurge la rezecția apicală a unui dinte sănătos care este afectat de un chist al dintelui vecin.

Medicul apelează la rezecția apicală în situațiile în care apar probleme complexe la nivelul rădăcinii dinților (un canal necurățat, o fractură, o fisură). Prin această procedură chirurgicală este extirpat vârful rădăcinii și țesutul osos înconjurător, cu scopul de a salva dintele respectiv, altfel ar trebui extras. Dacă aceste complicații nu sunt tratate la timp, pot crea probleme în tot organismul.

Manopera de sinus lift se folosește în cazul pacienților care își doresc un tratament cu implanturi, dar dimensiunea osului lor nu permite înșurubarea. Prin această intervenție chirurgicală se adaugă os (augmentare osoasă) la nivelul sinusului maxilar astfel încât să se poată pună implantul în siguranță.

Operația de sinus lift este o manoperă laborioasă, care necesită multă atenție și precizie. Pacientul se află sub un tratament antibioprobilactic (ia antibiotice). Se poate întâmpla să apară zone tumefiate care dispar complet după câteva zile.

Adiția osoasă este manopera prin care se mărește dimensiunea osului alveolar pentru a se putea insera implanturi. În cazul anumitor pacienți care au făcut extracții dentare sau care au suferit diverse accidente, poate apărea fenomenul de reabsorbție sau de atrofie a osului. Cu alte cuvinte, porțiunile respective ale osului maxilar și-au redus volumul.

Prin procedura de adiție osoasă, această problemă stomatologică este rezolvată cu succes în cadrul clinicii noastre.

Există situații în care molarul de minte nu are loc pe arcadă ori produce daune dinților vecini, așa că medicul specialist poate recomanda drept soluție extracția lui. Pacienții se pot confrunta cu dureri și chiar cu infecții dacă nu recurg la această procedură stomatologică.

Extracția molarilor de minte incluși sau semiincluși este o procedură chirurgicală care constă în realizarea unui lambou, frezarea osul acoperitor, extracția propriu-zisă și suturarea laboului. După această manoperă poate să apară o tumefiere care dispare după 3-4 zile. Pentru această manoperă pacientul trebuie să fie sub tratament cu antibiotice.

Cu cât se intervine mai repede, adică atunci când rădăcina molarilor de minte nu este complet formată, cu atât intervenția o să fie mai simplă.

Descoperirea dentară se realizează la acei dinți incluși în os, care urmează să fie tracționați cu ajutorul aparatului dentar, pentru a fi aduși în poziția naturală sau dorită.

Există mai mulți factori care pot conduce la fenomenul de dinți incluși: genetica, tulburări de dezvoltare a maxilarului, malformații ale coroanei dentare sau insuficiența tiroidiană.

Descoperirea dentară se face sub anestezie locală și constă în eliminarea unei părți din gingie, dar și a osului care acoperă dintele, astfel încât să fie creat un tunel osos prin care să poată ieși.

Chistectomia este manopera de scoatere a chisturilor de origine dentară aflate în osul alveolar. Chistul dentar se formează la rădăcina unui dinte, are forma unui sac și este plin cu lichid. Acesta se poate forma din cauza unei infecții ori a unei traume.

De regulă, chistul dentar este asimptomatic, astfel că pacienții află de existența acestuia în urma unei radiografii dentare care poate fi efectuată cu alt scop inițial.

Chistectomia presupune realizarea unei incizii în gingie, astfel încât specialistul să poată elimina chistul și infecția. Înlăturarea acestui chist implică și o cură de antibiotice, care are rolul nu doar de a ameliora inflamația, ci și de a reduce riscul formării unor noi chisturi.

Premolarizarea este procedura chirurgicală care presupune eliminarea unei porțiuni corono-radiculare afectate a unui molar mandibular, dar păstrarea rădăcinii sănătoase. Se apelează rar la această intervenție, atunci când tratamentele endodontice nu mai pot fi realizate.

Este important de precizat că rădăcina sănătoasă este angrenată într-o lucrare protetică.
Denumirea intervenţiei de premolarizare vine de la porţiunea din molar păstrată care va avea aspectul unui premolar.

Prin procedura de gingivo-plastie medicul specialist remodelează gingiile. Se apelează la această intervenție fie din motive estetice, fie din motive de natură medicală. Țesutul gingival în exces poate conduce la formarea unor buzunare gingivale patologice între dinți și gingie. În aceste zone se pot acumula resturi alimentare care să favorizeze dezvoltarea bacteriilor, factor ce poate duce la complicații cu timpul.

Gingivo-plastia se realizează sub anestezie locală. Specialistul remodelează gingiile prin utilizarea unui bisturiu. În funcție de situația fiecărui pacient, medicul mai poate să apeleze și la laser.